Nikola Tesla: Omul care a "inventat" secolul XX

"Fie ca viitorul sa dovedeasca adevarul si sa evalueze pe fiecare conform lucrarilor si realizarilor sale. Prezentul este al lor, dar viitorul, pentru care eu de fapt am lucrat, imi apartine." (Nikola Tesla)

Anul viitor, se vor implini 155 de ani de la nasterea celui considerat de multi a fi cel mai mare inventator al omenirii: Nikola Tesla. Acesta s-a nascut in data de 9 iulie 1856 pe tarmul Marii Adriatice, in satul Similian, comuna Gospici, din provincia germana Lica (actuala Croatie), intr-o localitate populata de istro-romani. Tatal sau a fost preotul ortodox Milutin Tesla, numele acestuia provenind de la unealta principala a dulgheritului, meserie de baza in familia istro-romana. Mama sa, Gica Tesla (Mandici) era de o inteligenta sclipitoare, desi nu avea nici un fel de studii. Tesla este unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai sfarsitului de secol 19 si inceputului de secol 20. Inventiile, precum si munca teoretica ale lui Tesla au pus bazele cunostintelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrica, sistemele de curent alternativ, incluzand sistemele polifazate, sistemele de distributie a puterii si motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revolutie Industriala. Una dintre cele mai importante inventii ale sale este generatorul de curent alternativ. Amprenta lui Tesla poate fi observata in civilizatia moderna oriunde este folosita electricitatea. Pe langa descoperirile sale despre electromagnetism si inginerie electrica, Tesla este considerat un pionier in domeniile roboticii, balisticii, stiinta calculatoarelor, fizicii nucleare si fizicii teoretice. Descoperirile sale stiintifice sunt de o importanta colosala. Nikola Tesla si genialele sale inventii constituie un subiect adeseori neinteles al stiintei actuale, desi unele dintre nenumaratele sale descoperiri sunt folosite pe scara larga in zilele noastre, iar altele au fost "pierdute" sau "uitate".

Genialul savant a dus o viata fascinanta, fiind de trei ori declarat de catre medici bolnav fara scapare, dar si-a revenit de fiecare data, dand dovada de o uluitoare vitalitate, astfel ca prietenii relatau ca la varsta de 60 de ani era mai tanar ca niciodata. Modul in care si-a realizat inventiile de-a lungul intregii sale vieti a fost urmatorul: pornind de la ideea respectiva, el o cristaliza in minte cu ajutorul imaginatiei sale creatoare. Dupa aceea facea tot felul de adaptari si imbunatatiri ale respectivului dispozitiv, il "punea in functiune" tot in minte si experimenta astfel pana cand totul functiona fara cusur. In final, realiza practic aparatul, care, in mod invariabil, functiona asa cum prevazuse el, iar experimentele decurgeau asa cum si le planificase.

Nici nu implinise 30 de ani atunci cand a emigrat in SUA, la insistentele lui Charles Bechelore, un asistent al lui Thomas Edison. Ajuns acolo, a fost primit rece de Edison si angajat ca inginer electronist in atelierele companiei acestuia. In 1884, Tesla a spus ca poate imbunatati curentul lui Edison si sa ii reduca cheltuielile. Edison i-a oferit 50 000 de dolari daca va reusi asta. Dupa citeva luni, a reusit. Cand s-a dus sa isi ia banii, raspunsul lui Edison a fost: "You don't understand American humor", adica "tu nu intelegi umorul american". Nervos, Tesla s-a angajat la competitorul lui Edison, Westinghouse, unde a inventat curentul alternativ. Dupa ce a castigat "Razboiul Curentilor", dovedind avantajele transmisiei la distanta a curentului alternativ, in comparatie cu curentul continuu, al carui adept era Edison, el a fost recunoscut ca cel mai mare inginer electrician al Americii. La scurt timp, se hotaraste sa lucreze pe cont propriu. Dupa succesul sistemului sau original bazat pe curenti alternativi polifazati, la inceputul anului 1885, isi infiinteaza propria firma: “Tesla Arc Light Company”. In acelasi an, aparent straniu, un incendiu ii distruge complet laboratorul din New York.

Nikola Tesla a reusit sa inventeze diferite motoare si generatoare electrice, sisteme de transmitere a energiei electrice, sisteme de iluminare artificiala, dispozitive pentru controlul curentilor electrici de foarte inalta frecventa, unele dispozitive in domeniul radiotehnicii, diferite turbine etc. De asemenea, a publicat articole despre rezultatele obtinute de el in domeniul studierii razelor X, despre oscilatorul Tesla, despre curentii de inalta frecventa, despre diferite aparate electrice, despre descarcarile electrice in tuburi vidate si despre telefotografie. Mai mult, unele articole expun opiniile sale cu privire la viitorul electricitatii si la unele probleme de mare interes pentru umanitate. Pana in 1892, Oficiul de Patente al SUA i-a eliberat lui Tesla peste 40 de brevete pentru inventiile realizate, conform principiului campului magnetic rotativ descoperit de el si a elementelor esentiale ale sistemului electric de curent alternativ. In 1895, devenea operationala, la Cascada Niagara, prima hidrocentrala de curent electric alternativ din lume. Emblemele masivelor generatoare instalate acolo purtau numele lui Nikola Tesla si chiar in zilele noastre, marea majoritate a motoarelor electrice inductive aflate in uz pretutindeni in lume au la baza proiectul sau initial. Inventiile sale stau la baza radarului, ciclotronului, televizorului, retelelor mondiale de radio si TV, robotilor, Internetului, pagerelor, telefoanelor celulare sau programului spatial "Razboiul Stelelor" lansat de americani in timpul Razboiului Rece.

Dupa succesul cu Niagara, Tesla a revenit la munca sa preferata: experimentarea. Intors la laboratorul sau de pe Grand Street, in New York, Tesla a fost absorbit in cercetarea electricitatii de inalta frecventa. Un numar de descoperiri stiintifice incepuse sa arunce lumina asupra fenomenului frecventelor inalte. In 1873, in Anglia, James Clerk Maxwell, a demonstrat matematic ca lumina este o radiatie electromagnetica - lumina era electricitate vibrand cu frecvente foarte inalte. Tesla si-a inceput cercetarile privind frecventele prin construirea unor generatoare rotative de curent alternativ care puteau ajunge la viteze mai mari; dar cand se apropiau de 20000 de rotatii pe secunda, masinile se rupeau in bucati. Raspunsul a venit cu un instrument remarcabil cunoscut si azi drept bobina lui Tesla. Utilizand frecvente inalte, Tesla a realizat prima lampa cu lumina fluorescenta (neon). Tot el a realizat primele fotografii cu raze X.

Nikola Tesla ramane genial pentru posteritate prin bobina Tesla, cea mai importanta si cea mai spectaculoasa inventie a sa, dar care este, din pacate, cel mai bine pastrat secret al tehnicii tensiunilor inalte. Inventata in 1891, bobina Tesla este un transformator special, care se alimenteaza de la retea sau de la baterii si care ridica tensiunea pana la sute de mii de volti, obtinandu-se curent de inalta frecventa. Curiozitatea inventiei consta in faptul ca aici nu este vorba de o crestere a tensiunii pe seama scaderii amperajului, cum se intampla la orice transformator banal, ci de un real castig de putere a carui cheie este rezonanta cu energiile subtile ale naturii. Bobina Tesla poate fi folosita pentru iluminatul artificial, pentru dezinfectarea apei, ca transformator radio, ca transformator de energie electrica, precum si in domeniul comunicatiilor globale, in electroterapia cu curenti de inalta frecventa, pentru a genera razele X sau ca generator de ozon. Senzational este faptul ca Nikola Tesla a brevetat o multime de aparate electrice care nu sunt alimentate cu energie electrica prin fire, ceea ce ne face sa credem ca in momentul in care viziunea lui va fi implinita, nu vor mai fi necesari combustibili fosili si centrale atomoelectrice, iar energia electrica necesara oamenilor va putea fi obtinuta utilizindu-se generatoare bazate pe principiile sintetizate de Nikola Tesla.

Fiind atat de legat de munca sa, Tesla nu a fost casatorit niciodata, ii era frica de obiectele rotunde, ura parul uman, bijuteriile si orice numar ce nu se dividea cu 3. Cum niciodata nu s-a priceput la administrarea veniturilor proprii, Tesla a murit sarac si uitat, la varsta de 86 de ani. Desi a fost un geniu sclipitor al umanitatii, pe 7 ianuarie 1943, Nikola Tesla isi dadea ultima suflare, murind singur si uitat intr-o camera mica din hotelul "Newyorker". Afara, orasul era "insufletit" de mostenirea lasata in urma de acest om, mustind de electricitatea obtinuta din viziunea materializata a lui Tesla de a trai intr-o lume complet alimentata de curent alternativ. Tesla a fost ingropat aproape in obscuritate; un "gigant prabusit" al inventicii, ale carui descoperiri raman ca fundatie pentru unele dintre cele mai prolifice performante stiintifice atinse de umanitate. Cum s-a ajuns aici? Nikola Tesla era un umanitarist, un idealist si un geniu nepervertit. In ultimii ani de viata, Tesla era privit ca un om de stiinta nebun, remarcandu-se prin declaratii bizare despre posibile dezvoltari stiintifice. Poate ca, singurul lui defect a fost acela de a se fi nascut inaintea timpului sau.

Daca in anii '30 ai secolului XX, inventiile lui Tesla erau publice, dupa moartea sa au fost sechestrate si ascunse, sub autoritatea guvernului SUA. Oficial, dupa moartea sa, Nikola Tesla a fost trecut in uitare, dar in realitate inventiile sale au starnit interesul varfurilor armatei si marinei SUA (dar si al URSS si al altor state) inca din 1945. Tesla oferise marinei SUA un navomodel telecomandat ce putea fi dirijat prin radio de la distanta si putea lansa torpile asupra flotei inamice. De asemenea, in 1915, Tesla a oferit armatei SUA proiectul unei rachete dirijate, mai perfectionata decat celebra V2 a lui Hitler. Cea mai importanta inventie a lui Nikola Tesla pentru apararea SUA si a Terrei ramane, celebra "Raza a Mortii", despre care credea ca va aduce pacea mondiala, tocmai pentru ca ea putea distruge intr-o clipa orase si armate intregi. Tesla insusi ar fi spus despre arma sa: "Aparatul meu imi permite sa trimit spre un punct foarte indepartat energii de trilioane de ori mai mari decat este posibil cu raze de orice alt fel. Astfel, mii de cai putere pot fi transmisi printr-un fascicul mai subtire decit firul de par si nimic nu poate rezista." El vorbea despre un fel de "zid chinezesc energetic" ce nu putea fi penetrat aerian sau terestru de nici un fel de forta.

Tesla a fost coordonator al proiectului "Philadelphia" si tot el a pus bazele primului accelerator de particule din lume, bazandu-se nu pe teoria relativitatii, mai tarziu emisa de Einstein, ci pe principiul fulgerului globular. Nu ar fi o exagerare daca am spune ca toata tehnica de astazi, care ne face viata mai usoara, care ne permite comunicarea la distante de mii de kilometri si care anunta sa ne propulseze intr-o dimensiune a cunoasterii si a existentei cu totul nebanuita, a fost ridicata si se afla inca in plina constructie pe pilonii schitelor si inventiilor celui mai mare geniu al umanitatii, Nikola Tesla.

Mai jos, puteti viziona un scurt documentar despre viata lui Nikola Tesla:

 

(Sursa: inventatori.ro ; informatiabt.com ; descopera.ro)

Albert Einstein: Un simbol al stiintei moderne

Einstein a fost primul "superstar intelectual" si si-a castigat popularitatea în singurul fel pe care îl puteau accepta americanii – printr-o inteligenta intuitiva neacademica, aplicand descoperirile mintii sale geniale la lucruri pragmatice, precum rachetele si bomba atomica.

Aproape la fel de dificil ca si explicarea teoriilor sale este sa vorbesti despre cetatenia lui Einstein. S-a nascut evreu german (1879, Ulm) si a murit american (1955, Princeton). In timpul vietii, a mai fost cetatean elvetian si austro-ungar. Sau nu a avut deloc cetatenie. In timpul facultatii, a renuntat la cetatenia germana din proprie initiativa, ramanand fara vreuna timp de cinci ani, pana a primit-o pe cea elvetiana. Iar cand a acceptat sa predea la Universitatea Austro-Ungara din Praga, a devenit si cetatean austro-ungar. La baza acestei tendinte de a fi simplu "cetatean al lumii" - sustin unii cercetatori - ar fi stat dorinta lui de a fi stapanul propriului destin. Cert este ca fizicianul afirma: "Niciodata nu am apartinut in intregime vreunui stat sau cerc de prieteni, nici macar propriei familii. Fericirea si bunastarea nu au fost niciodata idealurile mele".

Destinul unei teorii: E=mc2

1905 a fost un an important pentru Einstein. Si-a sustinut doctoratul la Universitatea din Zurich si trei studii de-ale sale au vazut, dintr-o lovitura, lumina tiparului. Miscarea browniana demonstra incorectitudinea ideii ca doua evenimente ce se petrec in spatii diferite au loc in acelasi timp. Al doilea studiu lansa o alta idee revolutionara, care contrazicea 100 de ani de fizica: energia continuta de unda luminoasa se transfera in unitati/cuante. Putini fizicieni au inteles sau au fost de acord cu ipotezele lui Einstein, dar ele au fost confirmate experimental mai tarziu.

Ultima lucrare publicata in 1905 continea celebra teorie a relativitatii. "Cea mai grozava creatie a vietii mele", cum a numit-o insusi autorul, avea sa fie publicata in forma completa in 1916. Ecuatia E=mc2 devine la fel de cunoscuta ca si poza care il imortalizeaza pe fizician in momentul in care o scrie pe tabla. Teoria devine insa cu adevarat indubitabila dupa eclipsa de soare din 1919, cand toate calculele cercetatorului se adeveresc.

Au urmat numeroase distinctii internationale, inclusiv Premiul Nobel pentru Fizica, in 1921. Presa il urmarea pretutindeni, vizitele lui deveneau eveniment national. Oamenii de stiinta erau insa neincrezatori. In Franta, teoria lui Einstein era privita cu suspiciune, fiind considerata "germana". Un profesor de la Princeton o condamna sub pretextul ca teoriile fundamentale ar trebui "sa fie pe intelesul tuturor, de la omul simplu la cel invatat." In Germania au aparut antirelativistii, care numeau teoria amuzanta, degenerata si de nedovedit.

Nu a fost singura data cand Einstein se situa in alta tabara decat a fostilor conationali. Dupa izbucnirea primului razboi mondial, 93 de savanti germani au semnat un manifest ce nega vina Germaniei pentru declansarea conflagratiei si sustinea militarismul german. Einstein a refuzat sa-l semneze, ba mai mult, a aderat la un contra-manifest, solicitand intelectualilor sa promoveze pacea. In 1933, cand Hitler a preluat conducerea Germaniei, fizicianul a emigrat in SUA. Parerea lui despre Fuhrer era categorica: "Lumea are nevoie de eroi. Este mai bine ca ei sa fie inofensivi ca mine, decat ticalosi ca Hitler." Nazistii l-au condamnat la moarte in absentia si au pus un premiu de 50.000 de marci pe capul lui. In 1939, Einstein si alti fizicieni au redactat o scrisoare catre presedintele american Roosevelt, lansand ipoteza ca germanii lucrau deja la construirea bombei atomice. Ceea ce a sporit eforturile americanilor pentru obtinerea propriei bombe si stoparea extinderii naziste in lume.

Un geniu plin de intelegere

Einstein si-a folosit cat a putut renumele pentru a sprijini pacifismul si sionismul, atragand dezaprobarea gruparilor antisemite si ridiculizarea publica a teoriilor sale. In 1944, a scris de mana studiul despre faimoasa lui teorie si l-a vandut la licitatie. A donat astfel sase milioane de dolari pentru refacerile in urma razboiului. A vandut la licitatie si lucrarea originala a teoriei, pentru a contribui la infiintarea Universitatii Ebraice din Ierusalim. Asa ca nu e de mirare ca, in 1952, i s-a propus sa devina presedinte al Israelului.

Mai putin cunoscut e faptul ca, cel supranumit "omul secolului", nu a vorbit pana la varsta de trei ani, si chiar la noua ani se exprima cu ezitari. Unii spun ca ar fi avut dislexie, altii, o forma de autism. Sau poate Einstein a fost pur si simplu un copil timid, care isi alegea cu grija cuvintele. Este insa adevarat ca avea o abilitate innascuta de a intelege concepte matematice dificile. La 12 ani, invatase de unul singur geometria euclidiana si canta la vioara. A avut note bune, dar si probleme cu autoritatea profesorilor. I s-a propus chiar sa paraseasca scoala din Munchen, intrucat prezenta lui distrugea respectul colegilor fata de profesori. O va face la 15 ani, cand familia lui se muta la Milano, dupa repetatele falimente ale atelierului din Munchen. Dupa un an in Italia, Einstein s-a inscris la liceul din Aargau, apoi la Politehnica din Zurich. Studiile publicate in 1905 i-au inlesnit accesul in mediul academic german. A predat pe rand la universitatile din Zurich si Praga, iar in SUA a fost invitat sa predea la Princeton.

Gandire in limbaj matematic

La 55 de ani dupa moartea lui Einstein, creierul sau este intens studiat. Cercetatorii cauta inca explicatia geniului sau. Desi Einstein ceruse sa fie incinerat, legistul care i-a facut autopsia nu s-a indurat sa distruga creierul unui geniu. A efectuat masuratori, a disecat emisferele cerebrale si le-a sectionat in 240 de portiuni, dar de descoperit, nu a descoperit nimic neobisnuit.

In 1978, neurologii au constatat ca materia cenusie a fizicianului contine un numar de celule care intretin reteaua de neuroni peste media normala. In 1999, ultimele masuratori ale creierului sau au scos la iveala alte doua exceptii: este cu 15% mai lat decat creierul unui adult normal, iar una dintre circumvolutiunile care separa lobii parietali este in mare parte absenta. Rezultatele nu pot fi insa considerate concludente. Ar fi nevoie si de creierele altor genii, pentru se vedea daca prezinta aceleasi anomalii anatomice. Doar in acest caz, s-ar stii clar daca dimensiunea mare a lobilor parietali este intr-adevar cauza geniului lui Einstein. Pana atunci ne ramane explicatia lui: "Am capacitatea de a vizualiza problemele la care lucrez si de a transpune imaginile vizuale in limbajul abstract al matematicii."

Mai jos, este pezentat unul din putinele discursuri filmate ale marelui geniu:



(Sursa: cariereonline.ro - Anita Stroescu ; wikipedia.org)

DUNE : O capodopera a literaturii S.F.

"Unica... Nu cunosc nimic comparabil." Arthur C. Clarke

Tradus in zeci de tari, publicat in milioane de exemplare, romanul "Dune" scris de Frank Herbert, este una din realizarile majore ale imaginatiei.
Cariera jurnalistica a fost aceea care a pus temelia romanului "Dune". In 1958, Frank Herbert a mers in Oregon pentru a scrie un reportaj despre felul in care autoritatile federale incercau sa stabilizeze dunele de nisip care se incapatanau sa se astearna de-a curmezisul unei autostrazi proaspat construite in zona. Se pare ca plimbarea prin acel peisaj si documentarea pentru reportajul cu pricina au fost cele care au declansat extraordinarele cascade imaginative care s-au finalizat prin scrierea romanului "Dune".

Catalizatori ai ideilor au fost de asemenea ecologia, o stiinta vazuta ca o arta a intelegerii consecintelor, politica internationala in care petrolul era un monopol, iar OPEC era in mare masura ceea ce este CHOAM in "Dune". La sfarsitul anului 1962, din creuzetul extraordinar care era mintea creativa a autorului nu lipsea nici un ingredient pe care sa nu-l regasim astazi in carte. Ramanea ca extraordinara sa experienta de scriitor, cunoasterea adanca a gustului public si talentul de povestitor sa creioneze in acest univers o poveste frumoasa.

Planeta Dune este in mare masura exact opusul frumoasei noastre Terra. Aceasta este o planeta alcatuita dintr-un desert imens, cu conditii de viata dintre cele mai dure si ascunde un secret. Omul a urmarit dintotdeauna dobandirea nemuriri si cunoasterea viitorului, iar Dune oferea ceva unic, si anume uneste aceste doua puteri marete intr-o singur lucru: mirodenia. Mirodenia are calitatea de a-ti prelungi viata, de a impiedica imbatranirea si deschide portile viitorului. Dar ca orice lucru ce aduce puterea, are un neajuns: creeaza dependenta, iar cei care o folosesc in exces devin prizonierii viitorului si ajung sa se piarda in el.

"Dune" este o carte care capteaza cititorul si il transpune intr-o alta lume. Frank Herbert plaseaza actiunea in viitorul foarte indepartat, in care urmasii oamenilor stapanesc universul si uita de planeta-mama, Pamantul. Mita, traficul, justitia coruptia, dragostea, puterea banilor, suferinta, religia, onoarea, razboiul, toate acestea sunt prezente si confera o imagine viitoare a societatii umane de azi.

Omenirea a descoperit secretele calatoriilor interstelare, dar acestea nu sunt posibile fara ajutorul unor "navigatori", fiinte care reusesc sa aleaga ruta buna din infinitatea de posibilitati. Ghilda este o organizatie care dispune de astfel de navigatori, deci ea controleaza transporturile de orice fel din univers. Totusi, pentru a reusi in calatoriile interstelare, un navigator are nevoie de o cantitate mare de mirodenie pentru a fi sigur de alegerile sale, iar aceasta mirodenie nu se gaseste decat intr-un singur loc din univers: Dune. Cel care controleaza planeta, controleaza fluxul de mirodenie, deci este cel mai influent om din univers.

O lupta pentru suprematia mirodeniei se da intre cele trei case mari: Atreides, Harkonnen si Corrino (casa imperiala). Arrakis este numele oficial al planetei, insa aproape toata lumea o stie sub numele de Dune. In afara de substanta datatoare de tinerete, Dune ascunde multe alte secrete, care odata descoperite si controlate aduc cu ele puterea. Dune este salasul marelui vierme al nisipurilor, marele Shai-Hulud, care este un factor cheie in producerea mirodeniei, si dupa cum descopera cititorul, este important pentru viata pe Arrakis. Pentru bastinasii planetei, fremenii, acest vierme este o fiinta sfanta si divinizata, el fiind un simbolism puternic in societatea lor.

Actiunea romanului incepe in momentul in care, in urma unor intrigi si complicate politici de aliante, familia Atreides preia ca fief legal planeta desertica Arrakis, Dune, singura sursa de mirodenie din Universul cunoscut. Toata lumea pare sa fie convinsa ca aceasta cedare imperiala este doar o capcana, cu exceptia ducelui Leto Atreides, care isi pune sperante intr-o alianta cu fremenii, un enigmatic popor al desertului. Plecarea de pe Caladan, planeta Atreizilor, este marcata pentru tanarul Paul Atreides, mostenitorul ducelui Leto, de intalnirea cu o Cucernica Maica, o figura stranie care il supune la o incercare simpla si mortala.

Ceea ce toata lumea prevestea, se intampla, iar ducele este tradat, armata lui este zdrobita, in timp ce fiul si concubina lui, Jessica, mama lui Paul, ajung sa se alieze cu fremenii, care vad in cel pe care il boteaza Muad'dib profetul promis lor din vremuri imemoriale. Expus mediului concentrat de melanj, Paul se transforma intr-un pivot al universului, descopera ca printr-o coincidenta stranie este deopotriva si profet fremen si produs ultim al programului de selectie Bene Gesserit. Amenintand ca va distruge toata mirodenia, fara de care calatoria spatiala nu va mai fi posibila, Paul reuseste sa ajunga la un armistitiu cu Ghilda Spatiala, fapt ce ii permite sa zdrobeasca armatele imperiale, sa se razbune pe baronul Vladimir Harkonnen, ucigasul tatalui sau si chiar sa devina Imparat al Universului cunoscut, sot al unei mostenitoare imperiale, dar barbat pentru Chani, iubita lui fremena.

Dupa cum se vede, actiunea din "Dune" nu este una care sa curga cu multe complicatii sau care sa propuna dezvoltari uluitoare. Acest lucru spune insa multe despre densitatea ideatica a unei carti care trebuie citita de mai multe ori pentru a-i sesiza toate nuantele, fiindca Frank Herbert are darul sublim de a nu povesti evidenta, oferind cititorului doar amanunte semnificative, dincolo de care povestea se construieste de la sine.

"Dune" nu a vazut insa lumina tiparului chiar in forma pe care o cunoastem astazi. Dependent de platile rapide, Frank Herbert a propus revistei "Analog" un text destul de lung, care purta atunci numele de "Dune World". Revista a inceput sa-l publice in serial incepand cu decembrie 1963 si a continuat in ianuarie 1965 cu "The Prophet of Dune". Frank Herbert a reunit apoi cele doua lucrari intr-un roman pe care l-a denumit simplu: "Dune".

E greu de zis ce au gandit cei douazeci si trei de editori care au refuzat publicarea acestui roman unic, la acea vreme. Pentru memoria lor postuma, sa ii creditam cu inteligenta de a nu fi inclus "Dune" in planul lor editorial, fiindca romanul aparuse recent in "Analog", o revista al carei tiraj era semnificativ, si s-au temut ca nu va mai aduce cine stie ce incasari. Cert este ca Dune a aparut abia in 1966 si a avut un succes instantaneu, primind in acelasi an cele mai semnificative distinctii ale SF-ului american, premiile "Hugo" si "Nebula".

Mai jos este clipul de prezentare, al primei ecranizari a romanului "Dune", realizata in anul 1984, de catre regizorul David Lynch:

(Sursa: nemira.ro, nemirabooks.ro, wikipedia.org)

Un pas mic pentru un om, dar un salt urias pentru omenire

Astazi, 20 iulie 2009, se implinesc 40 de ani de la unul dintre cele mai importante momente ale umanitatii: ASELENIZAREA.


APOLLO 11

Apollo 11 a fost prima misiune cu echipaj uman care a aselenizat. Era cel de-al cincilea zbor cu echipaj uman din programul Apollo si cea de-a treia calatorie spre Luna. Misiunea a fost lansata la 16 iulie 1969, cu o racheta de tip "Saturn V", avand la bord pe astronautii: comandantul Neil Armstrong, pilotul modulului de comanda Michael Collins si pilotul modulului lunar Edwin "Buzz" Aldrin. Patru zile mai tarziu, pe 20 iulie, Armstrong si Aldrin au devenit primii oameni care au pasit pe Luna.

Dupa lansare, nava spatiala a fost inserata pe o traiectorie spre Luna ce avea sa dureze 76 ore. Dupa perioada de asteptare, Armstrong si Aldrin au intrat in Modulul Lunar, pregatindu-se sa coboare spre suprafata lunara. Modulul Lunar s-a despartit de Modulii de Comanda/Serviciu la 100 ore de la lansare. Modulul Lunar a aselenziat in "The sea of tranquillity" (Marea Linistii) la orele 4:18 p.m. EDT. O data aflati pe suprafata lunara astronautii au mancat, si, nerabdatori au sarit peste timpul dedicat odihnei si au inceput operatiuniile extravehiculare mai devreme.

VOIAJUL DE LA PAMANT LA LUNA

Ceea ce s-a putut urmari si in Romania, in direct la televizor, acum 40 de ani, a fost un spectacol uimitor al tehnicii si explorarii spatiale. O intreaga planeta a ramas muta de admiratie. Era inainte de aparitia primelor teorii conspirationiste si reprezenta nasterea unor "eroi moderni".

Pe 19 iulie 1969, echipajul misiunii Apollo 11, format din astronautii Neil Armstrong, Buzz Aldrin si Michael Collins, ajungea pe orbita satelitului natural al Pamantului. Plecasera cu trei zile inainte de la Centrul Spatial Kennedy al NASA intr-o odisee spatiala care avea sa ramana in istoria recenta ca etapa cea mai importanta atinsa de om in explorarea cosmica.

Doar doi dintre cei trei astronauti aveau sa puna insa piciorul pe Luna si sa ocupe un loc in istorie. Michael Collins a ramas in capsula, pe orbita. Pe 20 iulie, Armstrong, comandantul misiunii, pasea primul pe suprafata lunara, urmat, la 15 minute, de Aldrin.

PRIMELE CUVINTE DIN ALTA LUME

In cele 21 ore si 37 de minute petrecute de primii oameni pe Luna, acestia au colectat roci, au facut fotografii si au condus o serie de experimente. Au fost sunati in direct de presedintele american Richard Nixon, au ancorat un steag SUA si au lasat obiecte in memoria astronautilor decedati.

In urma lor au ramas milioanele de oameni care i-au urmarit, cu sufletul la gura, la televizor si cateva fraze rostite si ramase in memoria planetei. Odata ajunsa capsula "Eagle" pe suprafata Lunii, primele cuvinte pe care Armstrong le-a rostit pentru centrul de comanda de pe Pamant au fost "Houston, aici e Baza de la Marea Linistii. «Vulturul» a aterizat". Fraza care avea sa fie apoi repetata la nesfarsit in filme si literatura.

La 6 ore si 30 minute dupa aselenizare, o camera montata la exteriorul Modulului Lunar a filmat si transmis pe Pamant in direct, prima pasire a lui Armstrong pe o alta lume si rostirea celebrei replici: "That's one small step for man, one giant leap for mankind.", in traducere "Este un pas mic pentru un om, dar un salt urias pentru omenire." Astronautii au adunat 22 kilograme de material ce avea sa fie examinat cu atentie pe Pamant. Explorarea teritoriului din afara Modulului a durat 2 ore si 30 minute.

O IMPROVIZATIE SALVATOARE

Intoarcerea de pe Luna nu a fost scutita de probleme. Un accident aparent minor ar fi putut duce la o adevarata tragedie: din cauza costumelor uriase pe care le purtau astronautii si care ocupau foarte mult spatiu, unul dintre butoanele de pornire a motorului modulului a fost lovit si s-a rupt. Astronautii au improvizat, ingenios: au folosit un pix pentru a activa modulul si a reveni pe Pamant. Buzz Aldrin inca mai pastreaza pixul acasa, sub un clopot de sticla.

Dupa ce Modulul Lunar ajunge pe orbita lunii se intalneste cu Modulii de Comanda/Serviciu, care a ramans pe orbita, Armstrong si Aldrin se intorc in Modulul de Comanda, treapta superioara a Modulului Lunar este desprinsa, iar nava plasata pe o traiectorie spre Pamant. Intrarea in atmosfera a decurs conform planului, dar punctul aterizarii a fost mutat cu 346 kilometrii din cauza conditiilor meteorologice. Tot zborul a durat 195 ore.

Revenirea pe Pamant le-a adus americanilor celebritatea, fiind purtati ca niste eroi peste tot in lume.

ANTRENAMENTE PENTRU SUPRAVIETUIRE

Neil Armstrong, la inceput a ramas pironit pe scara, deoarece nu stia daca suprafata Lunii va fi precum nisipul miscator, dar a descoperit ca se putea merge cu usurinta. Prima sarcina a lui Armstrong a fost sa ia o mostra de sol si pietre, pentru cazul in care ar fi fost nevoiti sa plece in graba.

Antrenamentul pentru misiunile Apollo nu s-a desfasurat doar in simulatoare si in laboratoare. Astronautii au exersat mersul pe Luna si abilitatile de vanatori de roci si in deserturile pustiite, craterele si campurile de lava vulcanica de pe Pamant. Alte munci de teren au inclus antrenamente de supravietuire, pentru cazurile in care ar fi aterizat in partea gresita a globului, fiind nevoiti sa supravietuiasca zile in sir pana ce vor fi salvati.

CEI 12 CARE S-AU "PLIMBAT" PE LUNA

In perioada 1969-1972, 12 astronauti au pasit pe suprafata Lunii, in cadrul misiunilor Apollo 11, 12, 14, 15, 16, 17 (Apollo 13 a fost intoarsa din drum, din cauza unor probleme tehnice). In afara de Neil Armstrong si Edwin "Buzz" Aldrin, ceilalti 10 au ramas aproape necunoscuti: Charles "Pete" Conrad, Alan Bean, Alan Shepard, Edgar Mitchell, David Scott, James Irwin, John Young, Charles Duke, Eugene Cernan, Harrison "Jack" Schmitt.

Oficialii NASA spun ca, daca totul decurge conform planului, oamenii se vor intoarce pe Luna pana in anul 2020. Ei vor relua explorarile lui Apollo 17, finalizate in decembrie 1972, prin proiectul "Constelatie". De asemenea, rachetele si navetele aflate in curs de proiectare, ar putea fi folosite si pentru o misiune pe Marte, cu oameni la bord.

Mai jos, este prezentat un videoclip care comemoreaza implinirea a 40 de ani de la "primul pas" pe Luna:



(Sursa: evz.ro, pestecer.3x.ro, wikipedia.org)

METALLICA: Regii neincoronati ai Heavy Metal-ului

Metallica este, de departe, cea mai populara formatie Heavy Metal a tuturor timpurilor.

Cine ar fi crezut ca pe 28 octombrie 1981, atunci cand bateristul Lars Ulrich s-a alaturat lui James Hatfield (chitara si voce), va incepe o adevarata saga? Cei doi au inceput sa inregistreze, la un radio ieftin, piese facute impreuna. James se ocupa de voce, chitara si bass, in timp ce Lars batea constiincios de tobe. Pentru a deveni o formatie adevarata, prietenul si colegul de camera al lui Hatfield, Ron McGowney, a luat bassul, iar Dave Mustane, lead-guitar-ul.

Cei patru au auzit numele Metallica la un prieten al lui James, Ron Quintana si s-au hotarat sa-l "adopte". Acum, cu o formatie completa si un nume pe masura, incep sa cante in deschiderea concertelor unor trupe consacrate, Saxon fiind una din ele. Au devenit repede renumiti in muzica underground, publicul din Los Angeles si New York fiind foarte receptiv la felul lor de a canta.

Nemaisuportand conflictele dintre James si Dave Mustane, McGovney decide sa paraseasca trupa. Cautand alt basist, Metallica l-a inalnit pe Cliff Burton care a acceptat sa intre in formatie. Convinsi de Cliff, James, Ulrich si Dave Mustane s-au mutat in San Francisco. Metallica si-a facut foarte repede un nume pe scena muzicii trash si s-a remarcat prin show-uri incendiare. Ajunsa in Rochester, New York trupa ii intalneste pe sefii casei de discuri Megaforce Records, John si Marsha Zazula, iar dupa cateva discutii, semneza un contract.

In New York, Dave Mustane nu poate rezista tentatiilor si incepe sa aiba probleme cu alcoolul, motiv pentru care este dat afara din formatie si inlocuit cu chitaristul Kirk Hammett. Mustane isi va creea propria formatie de succes - Megadeth, dar intr-un interviu ulterior, acesta sustine ca totusi visul sau ar fi fost sa ramana alaturi de trupa in care si-a inceput cariera. Kirk Hammett, un elev al lui Joe Satriani, aduce propriul sau stil in formatie, destul de diferit de cel al lui Dave Mustane, fapt ce iese in evidenta dupa aparitia albumului "Ride The Lightning".

Primul lor material, "Kill’em All" a aparut in 1983. Nu a avut un succes foarte mare, dar a creat un grup de fani loiali.

Un an mai tarziu, in 1984, a aparut "Ride The Lightning", un album cu piese mai lungi si mai elaborate. Probabil, principalul element care a contribuit la succesul acestuia a fost melodia "Fade To Black", un track mai lent, cu un mesaj mai adanc, pe care unii au considerat-o un indemn la sinucidere.

Dupa ce semneaza cu una din cele mai importante case de discuri de atunci - Elektra Records, trupa scoate la rampa, in martie 1986, albumul "Master Of Puppets", care este considerat de multi ca fiind cel mai bun album Heavy Metal al tuturor timpurilor. Datorita faptului ca nici un single nu a fost extras de pe album, melodiile sunt difuzate rar, dar formatia reuseste sa ajunga in topuri datorita turneului lor de promovare: "Damage Inc.". Din cauza problemelor cu alcoolul cei patru isi capata porecla "Alcooholica". Acesta este considerat un motiv de mandrie, iar alcoolul devine o importanta parte din viata si din modul lor de a concerta.

Pe 27 septembrie 1986, trupa primeste o lovitura grea, basistul Cliff Burton moare intr-un accident de masina. In timpul turneului european, pe cand se deplasau cu autocarul-rulota, in apropiere de localitatea Dorarp din Suedia, acesta s-a rasturnat, iar Cliff Burton a fost strivit sub masina. Stiind ca Burton nu ar fi dorit ca Metallica sa "moara", membrii formatiei incep foarte repede sa caute un nou basist. Doua saptamani dupa inmormantarea lui Cliff, Jason Newsted s-a alaturat oficial formatiei, pe 28 Octombrie 1986. Vechii membri au incercat sa-i testeze rabdarea nou-venitului, jucandu-i multe farse si tratandu-l ca fiind inferior lor.

Dupa ce au terminat turneul alaturi de nou lor basist, au lucrat pentru scurt timp la EP-ul "Garage Days Re-Revisited". Acesta a fost realizat pentru a testa noul studio facut de ei, dar si calitatile de basist ale lui Jason Newsted.

In anul 1988 trupa a inregistrat "And Justice For All" un material ce continea unele din cele mai complexe melodii cantate vreodata de Metallica. Acesta este primul album de studio lansat dupa moartea lui Cliff Burton. Desi pe coperta albumului este trecut numele basistului Jason Newsted, linia de bas se aude foarte putin pe acest disc. Bateristul Lars Ulrich spune ca acest lucru a avut loc datorita faptului ca Jason nu s-a prezentat la sesiunile de inregistrari si nu a avut un cuvant de spus vis-a-vis de mixarea finala a albumului.

1991 a fost anul in care Metallica a lansat cel mai popular album al lor numit chiar "Metallica" (cunoscut de fani sub numele de "The Black Album"). O mare parte din inregistrari au fost filmate pentru a face un documentar despre ei numit : "A year and a half with Metallica". Cel mai mare hit al lor, "Enter Sandman", a devenit foarte cunoscut - pe aceasta piesa isi faceau intrarea luptatorii de wrestling si jucatorii de baseball. Acesta a fost singurul album al celor de la Metallica care s-a vandut pana la epuizare.

In anul 1995, dupa o pauza bine-meritata, formatia a inceput sa lucreze la albumul "Load", care dupa un an, a fost finalizat. Initial se voia ca acest material sa fie format din doua parti, dar in final s-a hotart ca vor fi doua albume: "Load" si "Reload". Aceste albume au reprezentat o schimbare importanta in stilul muzical al celor de Metallica. In 1996, toata trupa s-a tuns, acest lucru devenind un motiv de amuzament pentru ziaristi si pentru prietenii lor de la formatia Alice In Chains. Schimbarea de stil nu i-a impresionat pe fani si nici vanzarile nu au fost pe masura, ele fiind mai scazute decat la ultimele trei albume.

In 1998 Metallica a reinceput sa cante cover-uri, care au fost introduse pe un dublu-cd: "Garage Inc.". Pe acest album, ei canta melodii ale celor de la Black Sabbath, Thin Lizzy, Mercyful Fate, dar si alte piese noi.

In martie 1999, primarul orasului San Francisco a proclamat oficial "Ziua Metallica". O luna mai tarziu, Metallica inregistreaza o serie de melodii cu orchestra simfonica din San Francisco, alaturi de care au un oarecare succes. Inregistrarile apar pe un album (dublu-cd si dvd) numit "S&M" (Symphony and Metallica), care a intrat direct pe locul doi in topul "Billboard 200".

In anul 2000, popularitatea formatiei a scazut foarte mult, in urma scandalului "Napster". Atunci cand Lars Ulrich a gasit pe site-ul Napster un demo al melodiei "I Disapear", care nu aparuse inca pe piata, hotaraste sa porneasca un razboi impotriva acestui site si a utilizatorilor sai, inchizand in jur de 300.000 de conturi ale celor care publicau melodiile formatiei Metallica.

In timp ce-si faceau planuri pentru realizarea unui nou material, in anul 2001, Jason Newsted paraseste formatia spunand ca si-a facut prea multe probleme cantand muzica pe care o iubeste. Dupa mai multe interviuri Newsted dezvaluie ca motivul plecarii sale a fost proiectul sau personal, formatia "Echobrain" pe care Hatfield o dezagrea.

In anul 2003, Metallica l-a coptat pe actualul basist Robert Trujillo, care lucrase anterior cu Ozzy Osbourne. In luna iunie a aceluiasi an, Metallica scoate al 8-lea album de studio, "St. Anger", care debuteaza pe primul loc in topul "Billboard 200". Acesta promoveaza un sunet mai metalic, mai neprelucrat, ca un raspuns la criticile fanilor. La putin timp dupa lansarea albumului, a aparut un film documentar numit "Some Kind Of Monster", despre trupa, care scotea la iveala toate tensiunile dintre membrii formatiei si cum acestia au reusit sa treaca peste ele. Acesta a fost premiat la festivalul de film independent "Sundance". In final, acest film documentar a avut efectul scontat – promovarea albumului "St. Anger".

Pe 16 Februarie 2006, trupa a anuntat oficial oprirea colaborarii cu producatorul Bob Rock, alaturi de care au fost de la aparitia celui mai de succes album al lor - "The Black Album". Locul sau va fi preluat de Rick Rubin, care a mai colaborat cu Red Hot Chili Peppers, Audioslave, Weezer, Slipknot, System Of A Down, Slayer.

In septembrie 2008, Metallica lanseaza cel de-al 9-lea album de studio: "Death Magnetic". Acesta se bucura de un succes foarte mare in toata lumea, ajungand pe locul intai in 32 de tari. In SUA, albumul intra si ramane pe primul loc in topul "Billboard 200" timp de trei saptamani consecutiv, acesta reprezentand un nou record. Pe 21 octombrie 2008, Metallica porneste in noul turneu mondial numit "World Magnetic Tour", care va dura pana la inceputul anului 2010.

Metallica a primit si numeroase premii, inclusiv noua premii Grammy, doua premii la "American Music Awards" si multiple trofee la "MTV Video Music Awards". Trupa a intrat in "Rock and Roll Hall of Fame" in anul 2009. 

In decembrie 2013, Metallica a scris istorie concertand in Antarctica, devenind astfel prima trupa ce a sustinut concerte pe toate cele sapte continente in decursul unui singur an, eveniment ce le-a adus si un loc in "Guiness Book of World Records".

In luna noiembrie 2016, dupa 8 ani de la ultimul album, Metallica lanseaza un nou disc: "Hardwired…To Self-Destruct". Albumul este mixat si masterizat de Greg Fidelman, cel care a lucrat alaturi de trupa si pentru "Death Magnetic". Lars Ulrich declara cu putin timp inainte de lansare: "Chiar au trecut opt ani? Nu ai zice!... Evident ca suntem mai mult decat entuziasmati sa impartasim noile piese cu toti prietenii nostri. Am stat in studio alaturi de Greg in ultimele 18 luni, pornind motoarele creativitatii din nou. Ceea ce iubim noi sa facem cel mai mult este sa lansam muzica noua, sa venim din nou in fata publicului si tot ceea ce asta presupune, asa ca pregatiti-va!"

In anul 2017 albumul castiga la "Billboard Music Awards" premiul "Top Rock Album", iar in luna aprilie a aceluiasi an devine "Album Platina".

Legenda Metallica continua...

Videoclipul piesei "Moht into flame":


(Sursa: bestmusic.ro, wikipedia.org, stirileprotv.ro)

Harley-Davidson la varsta de 105 ani

Inceputul legendei "Harley-Davidson"

In 2009 se vor implini 105 ani, de cand acest popular brand de motociclete a inceput sa se dezvolte, plecand de la diverse modalitati de imbunatatire a bicicletelor, unul dintre cele mai populare mijloace de transport in perioada respectiva.

Era anul 1903 cand, in orasul Milwaukee, statul american Wisconsin, doi buni prieteni pasionati de tehnica, Bill Harley si Arthur Davidson au construit prima motocicleta pe care au denumit-o "Silent Frey Fellow" – “Amicul tacut”. Cei doi tineri isi aveau atelierul intr-o casuta din lemn, pe al carei perete lateral pictasera cuvintele "Harley-Davidson motor Co." Cu ajutorul fratilor lui Arthur, Walter si William, in acelasi an, au mai construit inca doua motociclete. Din acest punct incepe istoria unei legende. Productia a inceput sa se extinda si cei doi pionieri au reusit sa construiasca: 8 motociclete in 1905 si 50 in 1906.

Semanand foarte mult cu o bicicleta, singura diferenta semnificativa din punct de vedere vizual a noului model era o rama metalica ce sustinea un motor. Adevarata noutate a acestei inventii putea fi simtita in momentului in care te asezai in sa si realizai ca te puteai misca fara sa pedalezi. 

In anul 1907, fondatorii au decis sa isi listeze compania in Registrul Companiilor, sub numele de "Harley-Davidson Motor Company Incorporated". Dupa numai doi ani, tanara companie avea 35 de angajati, iar productia anuala urcase pana la 1149 de motociclete.

De ce este atat de deosebita o motocicleta Harley-Davidson ?

Din 1907, compania a inceput sa construiasca primele motoare numite V-Twin, a caror particularitate o constituie unghiul de 45 grade al cilindrilor. Cu denumiri diferite, "Flathand," "Knucklehead," "Panhead" sau "Shovelhead," puternicele motoare V-Twin, design-ul si sunetul inimitabil au devenit simbolurile motocicletelor Harley-Davidson.

Datorita succesului mare de care se bucurau motocicletele, cumparate mai ales de divizii ale politiei pentru puterea si viteza lor, inventatori de pretutindeni s-au grabit sa-si contruiasca propriul brand de biciclete motorizate. De fapt, dupa 8 ani de dominare a unui sector de piata inca neexplorat, consumatorii puteau acum alege dintre 150 de marci de motociclete.

In ciuda competitiei, istoria Harley-Davidson nu avea sa se opreasca aici. In vreme ce alti producatori s-au concentrat pe masa larga a consumatorilor, Harley-Davidson a continuat sa-si vanda motocicletele sectiilor de politie si agentiilor guvernamentale. Aceasta strategie a facut ca productia sa creasca. Din acest punct, departamentele de cercetare si dezvoltare au lucrat la maxim pentru a dezvolta capacitatea motorului si functionalitatea acestuia in general. In timpul Primului Razboi Mondial compania Harley-Davidson a oferit fortelor militare peste 20.000 de motociclete.

Dupa razboi, Compania de motociclete Harley-Davidson s-au autoproclamat lider mondial pe acest sector de piata. In 1920 avand 2000 de angajati si 28.980 de motociclete vandute, Harley-Davidson cucerise deja piata americana si pe cea mondiala, avand dealeri in 67 de tari.

Desi in 1929 marea criza economica mondiala a afectat si compania Harley-Davidson, managementul inteligent a gasit solutii si pentru acea perioada dificila. Mai intai au inceput sa construiasca generatoare industriale de curent, bazate pe motoarele de motocicleta si apoi au creat un vehicul utilitar pe trei roti numit "Servi-Car" care a ramas in productie pana in anul 1973.

Al Doilea Razboi Mondial a adus prosperitate pentru Harley-Davidson, de vreme ce comenzile pentru fortele aliate au facut ca productia sa atinga cifra de 90.000 de motociclete militare.

Razboiul s-a terminat, dar "nevoia de viteza" nu se sfarsise, si eforturile marketingului celor de la Harley-Davidson s-au concentrat pe proaspetii veterani care dezvoltasera deja o "dependenta" de motoarele H.D. 

Dupa 50 de ani de istorie, in 1953, o generatie tanara a dat un suflu nou companiei Harley-Davidson. Reputatia sa de motocicleta "rebela", in special datorita filmelor de la Hollywood, completata de o imagine usor de recunoscut, au facut sa sporeasca considerabil vanzarile. A fost de asemenea perioada in care a inceput sa se foloseasca si fibra de sticla ca material de productie al anumitor componente.

Vanzarile au continuat sa creasca in urmatoarele doua decenii si au crescut si mai mult dupa anii 1980, cand motocicletele s-au intors la stilul clasic.

In 1994, de pe linia de productie iesea motocicleta Harley-Davidson cu numarul 2 milioane. La ora actuala, Harley-Davidson ramane unul dintre cei mai mari producatori de motociclete la nivel mondial, o companie cu o istorie puternica si un viitor la fel de promitator. Harley-Davidson a devenit simbolul visului american al libertatii si aventurii. 

100 de ani in slujba legii

Politistii americani au inceput sa patruleze strazile Statelor Unite pe motocicletele Harley-Davidson in 1908, la doar cinci ani de la infiintarea companiei si la doar un an dupa realizarea primului model V-Twin destinat publicului larg. Colaborarea dintre Departamentul de Politie si Harley-Davidson este aproape la fel de veche ca insasi compania de motociclete si se dezvolta in continuare, patrulele de politie comandand si astazi motocicleta-simbol a Americii. 

Cand prima motocicleta Harley-Davidson a patrulat strazile orasului Detroit, noua achizitie a revolutionat activitatea politistilor, oferind o libertate de miscare cum nu mai experimentasera pana atunci. Datorita reputatiei companiei de a oferi motociclete pe care te poti baza aceasta colaborare s-a dezvoltat, iar motocicletele Harley-Davidson au ajuns sa faca parte din echiparea si altor departamente de politie din America.

Muzeul "Harley-Davidson"

Compania Harley-Davidson si-a deschis pe 12 iulie 2008 propriul muzeu, in orasul Milwaukee, statul american Wisconsin, printr-o investitie de 75 milioane de dolari.

Muzeul are circa 130.000 de metri patrati si va gazdui peste 400 de motociclete. Reprezentantii muzeului estimeaza ca vor avea anual peste 350.000 de vizitatori din toata lumea.

"Este simplu. Speram sa construim si sa consolidam legatura dintre clientii nostri", a declarat Stacey Schiesl, directorul muzeului.

Printre motocicletele expuse in muzeul "Harley-Davidson" se numara atat modele de colectie, cum ar fi cele care au apartinut lui Elvis Presley si lui Evel Knievel, dar si modelele noi ale companiei.

Mai jos, puteti vedea un documentar despre istoria Harley-Davidson:


(Sursa: iquads.ro, wall-street.ro, dailybusiness.ro, wikipedia.org)