Jules Verne: Pionier al literaturii science-fiction

In vasta sa opera, Jules Verne a anticipat, uneori cu un secol, aproape toate marile inventii ale secolului al XX-lea.

Jules Verne s-a nascut la Nantes, in Franta, la 8 februarie 1828. Scriitor de succes, este considerat de multi "parintele" literaturii science-fiction. Verne a fost apreciat pentru scrierea operelor legate de viitor, spatiu, aer si calatoria in adancurile marii.

A fost cel mai mare dintre cei cinci copii ai avocatului Pierre Verne si ai sotiei sale, Sofia. Mai apropiat era de fratele lui, Paul, cu care pierdea cate o zi întreaga pe raul Loire, inchiriind o barca pentru un franc pe zi. Acolo s-a nascut dorul de a calatori, urmarind vapoarele.
La noua ani a fost trimis la scoala, la Liceul Saint Donatien. La 12 ani, s-a imbarcat clandestin pe vasul Coralie, cu destinatia India, dar vasul a făcut o oprire la Paimboeuf si mare i-a fost mirarea lui Jules sa-l vada pe tatal sau urcand la bord. Un vecin il vazuse pe Jules cand urcase la bordul vasului si alertase parintii. A mancat o bataie zdravana de la tatal sau si a jurat ca n-o sa mai calatoreasca niciodata decat cu mintea.

La liceu, l-a avut profesor de desen si de matematica pe omul de stiinta Brutus de Villeroi, cel care a proiectat mult mai tarziu (1862) primul submarin pentru US Navy: "Alligator". Se poate ca Jules sa fi fost inspirat de Brutus pentru "20.000 de leghe sub mari", publicat în 1872, numai ca submarinul creat de el era rodul imaginatiei sale extraordinare.
Dupa ce a terminat studiile de la liceu, Verne a plecat la Paris, pentru a studia.

În 1848, a inceput sa scrie librete de opereta, impreuna cu Michel Carre. Cand tatal lui Jules Verne a aflat ca fiul sau scria si compunea mai mult decat invata pentru Drept, i-a intrerupt suportul financiar. In perioada aceasta s-a intalnit cu autori de reputatie, cum ar fi Alexandre Dumas şi Victor Hugo, care i-au dat niste sfaturi foarte bune. Insa cea mai mare realizare in plan personal a lui Jules Verne a fost casatoria sa cu Honorine de Viane Morel, o vaduva cu doua fiice. S-au casatorit la 10 ianuarie 1857. Ajutat de optimismul si de incurajarile ei, Jules Verne a continuat sa scrie si sa caute activ un editor ce ar fi putut sa-i publice cartile. Pe 4 august 1861, s-a nascut copilul lor, Michel Jean Pierre Verne.

In urma aparitiei in Franta a traducerilor operei lui Edgar Allan Poe realizate de Charles Baudelaire, a scris prima sa poveste de science-fiction, "O calatorie in balon" (1851), inspirata de scriitorul american. Mai tarziu devenea "Cinci saptamani in balon" (1863), si avea sa faca parte din seria "Voyages Extraordinaires", care in final va numara 54 de nuvele.

Un moment semnificativ în viata literara a lui Jules Verne l-a constituit aparitia lui Pierre-Jules Hetzel, unul dintre cei mai importanti editori francezi, care a mai publicat operele lui Victor Hugo, George Sand, Erckmann-Chatrian si multi altii. Cand s-au intalnit, Jules Verne avea 35 de ani, iar Pierre-Jules Hetzel avea 50 de ani, si de atunci pana la moartea lui Hetzel ei au format un excelent tandem - scriitor si editor.
Imediat dupa aceasta intalnire norocoasa, Verne a publicat romanul "Calatorie spre centrul Pamantului" (1864). Apreciind talentul lui Jules Verne, editorul a incheiat un contract pe 20 de ani care il obliga pe autor sa predea doua carti pe an, contra sumei de 10.000 de franci. Datorită acestui contract, Jules s-a putut dedica in intregime scrisului. Alt roman de mare succes a fost "20 000 de leghe sub mari", al carui erou, Capitanul Nemo, comandantul navei Nautilus, a revenit apoi si în alte romane ale lui Jules Verne, precum "Insula misterioasa".

Una dintre cele mai exacte previziuni a aparut in romanul "De la Pamant la Luna", unde Verne a prezis ca se va calatori spre Luna cu o racheta lansata de la o baza din Florida.
Alte previziuni au fost aparitia trenurilor de mare viteza, constructia zgarie-norilor, automobilele propulsate de reactia gazelor si inventarea calculatoarelor. Toate acestea regasindu-se in romanul "Parisul in secolul XX", descoperit de stranepotul sau in 1989 si publicat in 1994.
Jules Verne a incetat din viata pe 24 martie 1905 si a fost ingropat la cimitirul francez din orasul Amiens.

Ramane cel mai tradus scriitor de romane din lume; potrivit statisticilor UNESCO operele sale au fost traduse in 148 de limbi. 2005 a fost anul centenarului mortii lui Jules Verne, marcat in Franta si in alte tari francofone, printre care si Romania, prin reeditari ale volumelor sale sau ale unor opere de exegeza despre acesta.

(Sursa: clubmistic.ro ; wikipedia.org)

DUNE : O capodopera a literaturii S.F.

"Unica... Nu cunosc nimic comparabil." Arthur C. Clarke

Tradus in zeci de tari, publicat in milioane de exemplare, romanul "Dune" scris de Frank Herbert, este una din realizarile majore ale imaginatiei.
Cariera jurnalistica a fost aceea care a pus temelia romanului "Dune". In 1958, Frank Herbert a mers in Oregon pentru a scrie un reportaj despre felul in care autoritatile federale incercau sa stabilizeze dunele de nisip care se incapatanau sa se astearna de-a curmezisul unei autostrazi proaspat construite in zona. Se pare ca plimbarea prin acel peisaj si documentarea pentru reportajul cu pricina au fost cele care au declansat extraordinarele cascade imaginative care s-au finalizat prin scrierea romanului "Dune".

Catalizatori ai ideilor au fost de asemenea ecologia, o stiinta vazuta ca o arta a intelegerii consecintelor, politica internationala in care petrolul era un monopol, iar OPEC era in mare masura ceea ce este CHOAM in "Dune". La sfarsitul anului 1962, din creuzetul extraordinar care era mintea creativa a autorului nu lipsea nici un ingredient pe care sa nu-l regasim astazi in carte. Ramanea ca extraordinara sa experienta de scriitor, cunoasterea adanca a gustului public si talentul de povestitor sa creioneze in acest univers o poveste frumoasa.

Planeta Dune este in mare masura exact opusul frumoasei noastre Terra. Aceasta este o planeta alcatuita dintr-un desert imens, cu conditii de viata dintre cele mai dure si ascunde un secret. Omul a urmarit dintotdeauna dobandirea nemuriri si cunoasterea viitorului, iar Dune oferea ceva unic, si anume uneste aceste doua puteri marete intr-o singur lucru: mirodenia. Mirodenia are calitatea de a-ti prelungi viata, de a impiedica imbatranirea si deschide portile viitorului. Dar ca orice lucru ce aduce puterea, are un neajuns: creeaza dependenta, iar cei care o folosesc in exces devin prizonierii viitorului si ajung sa se piarda in el.

"Dune" este o carte care capteaza cititorul si il transpune intr-o alta lume. Frank Herbert plaseaza actiunea in viitorul foarte indepartat, in care urmasii oamenilor stapanesc universul si uita de planeta-mama, Pamantul. Mita, traficul, justitia coruptia, dragostea, puterea banilor, suferinta, religia, onoarea, razboiul, toate acestea sunt prezente si confera o imagine viitoare a societatii umane de azi.

Omenirea a descoperit secretele calatoriilor interstelare, dar acestea nu sunt posibile fara ajutorul unor "navigatori", fiinte care reusesc sa aleaga ruta buna din infinitatea de posibilitati. Ghilda este o organizatie care dispune de astfel de navigatori, deci ea controleaza transporturile de orice fel din univers. Totusi, pentru a reusi in calatoriile interstelare, un navigator are nevoie de o cantitate mare de mirodenie pentru a fi sigur de alegerile sale, iar aceasta mirodenie nu se gaseste decat intr-un singur loc din univers: Dune. Cel care controleaza planeta, controleaza fluxul de mirodenie, deci este cel mai influent om din univers.

O lupta pentru suprematia mirodeniei se da intre cele trei case mari: Atreides, Harkonnen si Corrino (casa imperiala). Arrakis este numele oficial al planetei, insa aproape toata lumea o stie sub numele de Dune. In afara de substanta datatoare de tinerete, Dune ascunde multe alte secrete, care odata descoperite si controlate aduc cu ele puterea. Dune este salasul marelui vierme al nisipurilor, marele Shai-Hulud, care este un factor cheie in producerea mirodeniei, si dupa cum descopera cititorul, este important pentru viata pe Arrakis. Pentru bastinasii planetei, fremenii, acest vierme este o fiinta sfanta si divinizata, el fiind un simbolism puternic in societatea lor.

Actiunea romanului incepe in momentul in care, in urma unor intrigi si complicate politici de aliante, familia Atreides preia ca fief legal planeta desertica Arrakis, Dune, singura sursa de mirodenie din Universul cunoscut. Toata lumea pare sa fie convinsa ca aceasta cedare imperiala este doar o capcana, cu exceptia ducelui Leto Atreides, care isi pune sperante intr-o alianta cu fremenii, un enigmatic popor al desertului. Plecarea de pe Caladan, planeta Atreizilor, este marcata pentru tanarul Paul Atreides, mostenitorul ducelui Leto, de intalnirea cu o Cucernica Maica, o figura stranie care il supune la o incercare simpla si mortala.

Ceea ce toata lumea prevestea, se intampla, iar ducele este tradat, armata lui este zdrobita, in timp ce fiul si concubina lui, Jessica, mama lui Paul, ajung sa se alieze cu fremenii, care vad in cel pe care il boteaza Muad'dib profetul promis lor din vremuri imemoriale. Expus mediului concentrat de melanj, Paul se transforma intr-un pivot al universului, descopera ca printr-o coincidenta stranie este deopotriva si profet fremen si produs ultim al programului de selectie Bene Gesserit. Amenintand ca va distruge toata mirodenia, fara de care calatoria spatiala nu va mai fi posibila, Paul reuseste sa ajunga la un armistitiu cu Ghilda Spatiala, fapt ce ii permite sa zdrobeasca armatele imperiale, sa se razbune pe baronul Vladimir Harkonnen, ucigasul tatalui sau si chiar sa devina Imparat al Universului cunoscut, sot al unei mostenitoare imperiale, dar barbat pentru Chani, iubita lui fremena.

Dupa cum se vede, actiunea din "Dune" nu este una care sa curga cu multe complicatii sau care sa propuna dezvoltari uluitoare. Acest lucru spune insa multe despre densitatea ideatica a unei carti care trebuie citita de mai multe ori pentru a-i sesiza toate nuantele, fiindca Frank Herbert are darul sublim de a nu povesti evidenta, oferind cititorului doar amanunte semnificative, dincolo de care povestea se construieste de la sine.

"Dune" nu a vazut insa lumina tiparului chiar in forma pe care o cunoastem astazi. Dependent de platile rapide, Frank Herbert a propus revistei "Analog" un text destul de lung, care purta atunci numele de "Dune World". Revista a inceput sa-l publice in serial incepand cu decembrie 1963 si a continuat in ianuarie 1965 cu "The Prophet of Dune". Frank Herbert a reunit apoi cele doua lucrari intr-un roman pe care l-a denumit simplu: "Dune".

E greu de zis ce au gandit cei douazeci si trei de editori care au refuzat publicarea acestui roman unic, la acea vreme. Pentru memoria lor postuma, sa ii creditam cu inteligenta de a nu fi inclus "Dune" in planul lor editorial, fiindca romanul aparuse recent in "Analog", o revista al carei tiraj era semnificativ, si s-au temut ca nu va mai aduce cine stie ce incasari. Cert este ca Dune a aparut abia in 1966 si a avut un succes instantaneu, primind in acelasi an cele mai semnificative distinctii ale SF-ului american, premiile "Hugo" si "Nebula".

Mai jos este clipul de prezentare, al primei ecranizari a romanului "Dune", realizata in anul 1984, de catre regizorul David Lynch:

(Sursa: nemira.ro, nemirabooks.ro, wikipedia.org)

Din bube, mucegaiuri si noroi...

Am sa va prezint un fragment din cea mai semnificativa poezie a lui Tudor Arghezi, "Testament", pe care a scris-o, influientat fiind, de poetul francez Charles Baudelaire ("Les Fleurs du mal").

...........................................

Durerea noastra surda si amara

O gramadii pe-o singura vioara,

Pe care ascultand-o a jucat

Stapanul, ca un tap injunghiat.

Din bube, mucegaiuri si noroi

Iscat-am frumuseti si preturi noi.

Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte

Si izbaveste-ncet pedesitor

Odrasla vie-a crimei tuturor.

E-ndreptatirea ramurei obscure

Iesita la lumina din padure

Si dand in varf, ca un ciorchin de negi

Rodul durerii de vecii intregi.

...........................................

Memento Mori

O sa-mi incep postarile pe acest blog cu un fragment din "Memento Mori" de Mihai Eminescu, una din poeziile mele favorite:

Vraji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,

Cand in straturi luminoase basmele copile cresc.

Mergi, tu, luntre-a vietii mele, pe-a visarii lucii valuri,

Pana unde-n ape sfinte se ridica mandre maluri,

Cu dumbravi de laur verde si cu lunci de chiparos,

Unde-n ramurile negre o cantare-n veci suspina,

Unde sfintii se preumbla in lungi haine de lumina,

Unde-i moartea cu-aripi negre si cu chipul ei frumos.

Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,

Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite

Te incerci a stoarce lapte din a stancii coaste seci;

Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mandre flori de aur,

Alta unde cerci viata s-o-ntocmesti, precum un faur

Cearc-a da fierului aspru forma cugetarii reci.

Las’ sa dorm... sa nu stiu lumea ce dureri imi mai pastreaza.

Imbatat de-un cantec vecinic, indragit de-o sfanta raza,

Eu sa vad numai dulceata unde altii vad necaz,

Caci s-asa ar fi degeaba ca sa vad cu ochiul bine;

De vad raul sau de nu-l vad, el pe lume tot ramane

Si nimic nu-mi foloseste de-oi cerca sa raman treaz.

N-au mai spus si altii lumii de-a ei rele sa se lase?

Cine-a vrut s-asculte vorba? Cine-aude? Cui ii pasa?

Toate au trecut pe lume, numai raul a ramas.

O, acele uriase, insa mute piramide

Care stau ca veacuri negre in pustiuri impietrite

Cate-au mai vazut si ele — ce-ar vorbi de-ar avea glas!

...........................................................................